Este denumit in limbajul popular si macris-de-padure, macrisul-caprei, macris-pasaresc, macris-trifoios, macrisul-cucului, pita-cucului, trifoiu-acru. Macrisul-iepurelui acopera solul pretutindeni in padurile noastre de foiase si conifere ca un covor de prunze de verde deschis, presarat cu flori albe, delicate. Privelistea sa este extem de placuta ochilor. Cind merg la cules de ciuperci, mi se intimpla uneroi sa ma aplec dupa o frunza si sa o maninc. Florile le adun in cantitati mici pentru un amestec de ceaiuri. Macrisul-ierpurelui nu se usuca, ci se itnrebuinteaza doar in stare proaspata. El inlatura pirozisul (arsurile la stomac) si tulburarile hepatice digestive usoare. Pentru aceste indispozitii, el se bea sub forma de ceai racit in prealabil, in portii de cite 2 cesti pe zi. Contra icterului, a nefritei, a eurptiilor cutanate si a viermilor, doza respectiva se bea calda.
Medicina populara recomanda sucul proaspat stors pentru canerul incipient la stomac, tumorile si ulceratiile canceroase interne si externe. Sucul proaspat se obtine cu ajutorul storcatorului electric de uz casnic. Se iau 3-5 picaturi o data pe ora, diluate in apa sau ceai de plante. Pe ulceratiile canceroase externe sucul proaspat stors se unge direct.
In parkinsonism (boala lui Parkinson), sucul se prescrie in doza de 3-5 picaturi pe ora, luate intr-o infuzie de coada-soricelului, iar extern se foloseste pentru frictionarea sirei spinarii. Diluarea se dozarea trebuie respectate cu strictete atit la cancere de stomac, ulceratii si tumori, cit si la boala lui Parkinson.

Moduri de folosire:
-prepararea ceaiului: se opareste 1 lingura de frunze proaspete cu ½ litru de apa si se lasa sa stea putin.
-suc proaspat: se spala frunzele si se storc cu ajutorul storcatorului electric de uz casnic.