Menta - Menthae folium

Mentha piperita L. Huds, ( Mentha aquatica x viridis – M. viridis - aquatica ) (Menta, izma de gradina, izma buna)

Familia Labiatae

Materia prima: Menthae piperitae folium – frunze petiolate, cu petiol lung pana la 1 cm si paros pe partea inferioara. Au limbul oblong – lanceolat, acuminat, lung de 3-8 cm si lat de 1,5-3 cm, inegal dintat pe margini, de culoare verde – inchis pe partea superioara, mai deschis pe cea inferioara, uneori cu nuante rosietice. Pe ambele fete frunzele au perii mici, setiformi, cu numeroase glande. Mirosul este fin, patrunzator, specific, iar gustul este aromatic, puternic, lasand in gura senzatia de racoare placuta.

Compozitia chimica: Partile aeriene recoltate in timpul infloririi contin 0,3-0,5% ulei volatil, iar frunzele 1-2% ulei volatil cu compozitie chimica diferita in functie de provenienta. Principala componenta a uleiului volatil de menta este mentolul (pana la 70%), precum si mentone, mentofuran, a-pinen, felandren, limonen, cadinen, cineol, aldehida acetica si izovalerianica, alcooli amilic si izoamilic, timol, carvacrol, alcooli sescviterpenici, cariofilen etc. Frunzele mai contin cantitati apreciabile de tanin (pana la 12% sub forma de acid cafeic), acizi organici, vitamina C, saruri minerale si substante antibiotice etc.

Actiune farmacodinamica - utilizari terapeutice: Acţiunea farmacodinamica a produsului se manifesta in trei directii principale:

1.Produce o usoara anestezie a mucoasei gastrice datorita mentolului, prin care se explica actiunea antiemetica.

2.Stimulează secretia si functia biliara si hepatica, fiind coleretic – colagog; stimuleaza producerea bilei, influenteaza pozitiv fluiditatea si asigurand totodata degajarea vezicii biliare.

3. Are o usoara actiune antifermentativa, dezinfectanta, indicata in tratamentul colitei fermentative. La cele de mai sus se mai adauga actiunea spasmolitica si carminativa. Frunzele de menta se prescrie sub forma de infuzie 1%, sau hidrolat 2%, pentru proprietatile lor stimulente, stomahice, colerice, antispastice, si usor analgezice. Prezenta mentolului asigura frunzelor de menta actiunea antiemetica si antiseptica, iar taninurile actiunea antidiareica. Se mai folosesc pentru proprietatile lor colagoge si spasmolitice, datorita acizilor polifenolici, in tratamentul catarului stomacal si al dizenteriilor fermentative. Proprietatile coleretice si colagoge se datoreaza si compusilor flavonoidici din frunze. Sub forma de infuzie se mai prescrie in colecistopatii, calculi biliari si in afectiuni cronice ale pancreasului. Pentru administrarea interna, uleiul volatil este preferabil mentolului, mai putin tolerat de mucoasa gastrointestinala. Prin vaporizare si inspirare pe nas, mentolul si uleiul de menta prezinta o actiune antiinflamatoare la nivelul sinusurilor frontale; mentolul este un vasodilatator al mucoasei nazale. Intra in compozitia a numeroase ceaiuri medicinale: antiasmatic, anticolotic, antidiareic, dietetic, gastric, hepatic nr.2 etc. Uleiul volatil in diferite produse farmaceutice (Carbocif, Boldocolin, Inhalant etc.), si corectiv pentru gustul unor medicamente.