Frunzele de zmeur si sindromul premenstrual

Sindromul premenstrual este un complex de simptome prezent, aproape fara exceptie, la toate femeile: congestie dureroasa a glandelor mamare, dureri ovariene, stari de iritabilitate psihica sau de emotivitate exagerata, manifestari care apar cu 2-3 zile inaintea menstrelor. Adesea (dar nu in mod obligatoriu) ele sunt asociate cu menstre care vin cu intarziere ori prea repede, insotite de fenomene extrem de neplacute, cum ar fi: durerile abdominale, durerile de cap, hemoragiile uterine cu cheaguri etc. Cauza tuturor acestor tulburari sunt niste perturbari hormonale, care pot fi cu succes combatute de catre un leac vegetal aproape miraculos: frunzele de zmeur (Rubus idaeaus). Anotimpul culegerii lor este cand sunt foarte bogate in fitohormoni, inainte de maturizarea fructelor. Din frunzele de zmeur bine uscate la umbra se face (cu ajutorul rasnitei electrice de cafea) o pulbere din care se administreaza, de 4 ori pe zi, pe stomacul gol, cate o lingurita rasa. Planta se tine sub limba vreme de cateva minute, dupa care se inghite cu putina apa. Un tratament dureaza 28 de zile si se poate relua la intervale de o saptamana. Acest remediu are darul de a regulariza menstrele, de a elimina simptomele neplacute dinaintea si din timpul ciclului menstrual, de a preveni unele afectiuni ginecologice care apar pe fondul dezechilibrelor hormonale.

Cretisoara, un antidot pentru ciclul menstrual abundent

Hipermenoreea este o afectiune tot mai frecvent intalnita, caracterizata prin hemoragii extrem de puternice in timpul menstrelor, hemoragii care produc slabiciune fizica, astenie, in unele cazuri chiar anemie si stari de lesin. Un leac extrem de eficient pentru prevenirea si tratarea acestor probleme este cretisoara (Alchemilla vulgaris). Varfurile inflorite si frunzele acestei plante cu efecte exceptionale se culeg la sfarsit de iunie - inceput de iulie, si se usuca la umbra in strat subtire. Cretisoara uscata se administreaza la fel ca si frunzele de zmeur, sub forma de pulbere (deoarece taninurile pe care le contine au astfel efectul cel mai puternic), din care se iau 3 lingurite pe zi, pe stomacul gol. De regula, tratamentul incepe cu 2-3 zile inaintea ciclului menstrual si se incheie la o zi dupa incetarea totala a sangerarilor. Atunci cand hemoragia uterina este foarte puternica, se ia o doza de soc de 1-2 linguri rase de planta, care se inghit cu apa, fara ca planta sa mai fie tinuta sub limba. O astfel de doza opreste in cateva ore aproape complet sangerarile, fiind un remediu cu o eficienta neegalata de nici un alt leac din flora noastra. Mai mult, cretisoara actioneaza si la nivel hormonal, in sens reglator.

Campioana absoluta impotriva sterilitatii: Branca-ursului

Incapacitatea femeii de a procrea se poate datora mai multor cauze. Cele mai frecvente sunt perturbarile la nivel hormonal, sechelele unor boli infectioase ale ovarelor si anexelor, mai rar anumite probleme de incompatibilitate la nivel fiziologic cu partenerul. In tratamentul sterilitatii din cauze hormonale, fara indoiala ca planta campioana absoluta este branca-ursului (Heraclea sphondilyum), care a inflorit la sfarsitul lui iunie. Florile si semintele acestei plante se administreaza sub forma de tinctura, din care se ia cate o lingurita de 4 ori pe zi, in cure de 3 luni, urmate de 2-3 saptamani de pauza. Tratamentul cu aceasta planta stimuleaza foarte puternic activitatea ovarelor, fapt care duce la obtinerea unor rezultate exceptionale in tratarea sterilitatii hormonale, dar si in anumite cazuri in care aceasta infertilitate apare in urma unor infectii (deoarece branca-ursului activeaza puternic circulatia sanguina la nivel genital - element extrem de important).

Un duo infailibil contra chisturilor ovariene si fibroamelor uterine:

Cretisoara si Zmeurul

In tratarea si in prevenirea acestor afectiuni, efecte extraordinare are asocierea celor doua plante despre care am mai vorbit, si anume: cretisoara (de la care se folosesc florile si frunzele) si zmeurul (de la care se folosesc frunzele). Se macina fiecare planta in parte, iar pulberile lor se amesteca in proportii egale. Din acest amestec se face o infuzie combinata astfel: 4-6 lingurite de amestec din cele doua plante se lasa sa stea in jumatate de litru de apa calduta de seara pana dimineata, cand se filtreaza; maceratul se lasa deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se opareste cu inca jumatate de litru de apa clocotita si se lasa sa se raceasca, pana ajunge la temperatura camerei. In final se filtreaza infuzia astfel obtinuta si se combina cu maceratul pus deoparte anterior, obtinandu-se aproximativ un litru de preparat, care se administreaza pe parcursul unei zile. Tratamentul este de lunga durata (minimum 2 luni) si va fi insotit de o dieta lactovegetariana cu multe fructe si legume proaspete, fara zahar, fara alimente conservate sau cu aditivi sintetici.

Sperietoarea simptomelor menopauzei (bufeuri, palpitatii si stari de nervozitate):

Talpa-gastei

Sunt tulburari ce apar pe fondul unor modificari hormonale puternice, care au loc la debutul climaxului. Aceste simptome pot fi foarte bine tinute sub control de tratamentul cu o alta planta exceptionala, care infloreste si se culege la sfarsitul lui iunie: talpa-gastei (Leonurus cardiaca). Din tinctura obtinuta din partile aeriene inflorite ale plantei se ia, de 3-4 ori pe zi, cate o lingurita diluata in jumatate de pahar de apa, in cure de cate 30 de zile. Aceasta planta are efecte foarte puternice de reglare a ritmului cardiac, a presiunii arteriale, de reglare a activitatii nervoase si de combatere a simptomelor psihice neplacute. Este o planta excelent tolerata in tratamentele de lunga durata, care protejeaza inima si vasele, are un efect subtil, si totodata puternic, de echilibrare la nivel emotional.

Din nou cretisoara, impotriva unui mare necaz: prolapsul uterin

Este o afectiune extrem de neplacuta, care apare la femeile de varsta a treia, pe fondul slabirii organismului si al scaderii tonusului unor tesuturi care sustin uterul si care nu-si mai exercita corespunzator functia, provocand caderea acestuia. Aceasta afectiune poate fi prevenita si tratata prin administrarea interna si externa a unei plante-miracol pentru femeile de toate varstele, despre care am mai vorbit in acest articol: cretisoara. Cu tinctura de cretisoara se face un tratament intern de lunga durata, de minimum 2 luni, timp in care se iau 4 lingurite de preparat pe zi, diluate in apa. Extern, se fac bai de sezut zilnice, cu infuzie concentrata de cretisoara (6 linguri la litru). Extern si intern, cretisoara are o actiune puternic astringenta, marind tonusul tesuturilor, favorizand redobandirea elasticitatii acestora, prevenind si combatand prolapsul.

O boala si-un leac: Pelinul si leucoreea (poala alba)

Este o afectiune caracterizata prin aparitia unor scurgeri vaginale albe, abundente. Apare ca urmare a unei infectii genitale cu microorganisme, cel mai adesea cu candida, mai rar cu trichomonas, bacili anaerobi sau chlamydia. In cazul acestei afectiuni este absolut necesar sa consultati medicul, care va va recomanda un tratament antiinfectios adecvat. Ca adjuvant la acest tratament, va recomandam sa aplicati si un remediu extern, care in multe cazuri s-a dovedit extrem de eficient si care, de asemenea, se recolteaza acum, in toiul verii: pelinul (Artemisia absinthum). Din varfurile de pelin uscate se face o infuzie concentrata (3 lingurite la un pahar de apa), cu care se fac irigatii vaginale. In prima faza a tratamentului veti face o spalatura vaginala cu infuzie de pelin in fiecare zi: preparatul se introduce in vagin cu ajutorul irigatorului, se tine minimum 10 minute, dupa care se elimina. Aceste spalaturi se fac zilnic, vreme de o saptamana, dupa care se fac o data la 2-3 zile, inca doua-trei saptamani, pentru consolidarea efectelor. Pelinul este un antiinfectios extrem de energic, are efecte favorabile asupra proceselor trofice si hormonale ce se desfasoara la nivelul aparatului genital.

Coada-soricelului si ranile de pe col

Constituie una din afectiunile ginecologice cel mai dificil de tratat, deoarece remediile clasice nu au efecte in aceasta zona caracterizata de un mediu anaerob (propice dezvoltarii microorganismelor) si cu o circulatie sanguina slaba (care impiedica procesele de cicatrizare si vindecare). Remediul aparent banal pe care vi-l propunem in continuare provine tot din camarile acestui mijloc de vara si are un nume binecunoscut: coada-soricelului (Achilea millefolium). Aplicata extern, sub forma irigatiilor vaginale, coada-soricelului se dovedeste a fi un cicatrizant, antiinflamator si antiseptic redutabil. Fiind un remediu bland si extrem de puternic, devanseaza practic orice alt medicament aplicat in acest gen de afectiuni. Iata cum se face aplicatia cu coada-soricelului: se obtine o infuzie concentrata (3-4 lingurite la cana) din varfurile inflorite de coada-soricelului, infuzie cu care se fac spalaturi vaginale, cu ajutorul irigatorului. Dupa introducerea infuziei, trebuie sa gasiti o pozitie a corpului asa incat bazinul sa fie suficient de inclinat ca preparatul sa patrunda in profunzimea vaginului, pana in zona colului uterin. Se mentine aceasta pozitie vreme de 10-15 minute, pentru ca preparatul sa-si poata exercita efectele, dupa care se revine la pozitia normala. Tratamentul zilnic cu aceste spalaturi se va face vreme de 10-14 zile, dupa care se va putea relua la nevoie, dupa o pauza de o saptamana. Tratamentul extern este bine sa fie completat de unul intern, tot cu coada-soricelului, in care se iau 3-4 lingurite de pulbere pe zi, pe stomacul gol, in cure de doua saptamani.

Modul de obtinere al preparatelor

* Pulberea: Se obtine prin macinare cat mai fina cu rasnita electrica de cafea a plantei uscate in prealabil. Dupa macinare se face o cernere prin sita pentru faina alba (pentru a indeparta resturile nemacinate care ar putea produce leziuni la ingerare), urmata de depozitarea pulberii in borcane de sticla inchise ermetic, in locuri intunecoase si reci, pe o perioada de maximum doua saptamani (deoarece principiile active se degradeaza rapid). Se administreaza de 3-4 ori pe zi, cate o jumatate de lingurita rasa, pe stomacul gol. Planta se tine sub limba vreme de cateva minute, dupa care se inghite cu apa.

* Tinctura: Se pun intr-un borcan cu filet cincisprezece linguri de pulbere de planta, peste care se adauga doua pahare (400 ml) de alcool alimentar de 50 de grade. Se inchide borcanul ermetic si se lasa continutul la macerat vreme de doua saptamani, dupa care se filtreaza, iar tinctura rezultata va fi pusa in sticlute mici, inchise la culoare. Se administreaza din acest remediu, de patru ori pe zi, cate 1 lingurita diluata in putina apa.